luni, 23 iulie 2012

Introducere

De multe ori am incercat sa imi fac un jurnal dar pur si simplu nu am reusit sa ma tin de el, sa scriu in fiecare zi ce mi se intampla, e prea dureros.
Acest blog pentru mine ar trebui sa insemne un nou inceput. Dar oare chiar va fi un nou inceput, sau pur si simplu imi voi continua viata mea plictisitoare?
In fiecare noapte adorm cu gandul ca viata mea e de rahat,  iar alteori radiez de fericire si ma gandesc ca viata e chiar frumoasa si ma bucur ca traiesc. Mi-ar placea foarte mult sa am un prieten adevarat cu care sa ies la o bere, un suc, la o plimbare, sa ii spun tot ce ma apasa fara sa imi fie frica ca ceea ce spun va ajunge sa cunoasca si alta lume.Un prieten care sa imi spuna atunci cand gresesc, sa ma sfatuiasca, sa imi povesteasca si el la randul lui ce il apasa, sa ii fiu si eu un prieten bun lui. Dar ca sa gasesti o asemenea persoana cred ca trebuie sa cauti mai mult.
Astazi mi-am sters facebook-ul, nu mai suportam sa il caut pe ex si sa ma uit la postarile lui, daca spune ceva nou, daca adauga prieteni, daca imi depaseste recordul la vreun joc.
Viata e atat de complicata uneori. As vrea sa fiu un fluture, o libelula, o insecta care isi pretuieste acele cateva ore de viata fara nici o grija dar stiu ca viata unui om nu se poate asemana cu a unei insecte. Oamenii pot simti, pot iubi, pot simti durerea unei despartiri, pot sa gandeasca rational, unii cel putin.
Jazz...ce frumos! Mai ales sa il asculti intr-o dupa amiaza pe terasa, cu vantul ce adie usor si cu o ceasca de cafea in mana . Parca te inspira , o sa ma duc sa imi iau o ceasca de cafea,  3 in 1 defapt nu imi place gustul ala amar de cafea. Imi aduc amine de cand eram mica si bunica ne facea cafea cu apa si cu zahar, ce vremuri...

As vrea sa fac o multime de lucruri, sa invat pentru admitere, pentru bac, pentru carnet sa iau sala a doua oara, sa invat sa cant la chitara, sa desenez , sa ma uit la un film bun, sa ascult muzica, sa fac exercitii fizice, iar intr-un final nu reusesc sa fac decat foarte putine din cate mi-am promis.. tot timpul gasesc scuze sa nu ma apuc de invatat. Nu e vorba ca nu as putea, nu e vorba ca nu as vrea ci pur si simplu nu am chef sa ma apuc.


2 comentarii:

  1. Cu ce sa incep. Bun venit in clubul oamenilor care au un blog personal unde impartasesc sentimente si ganduri. Spor la scris, si cred ca sunt prima abonata. ;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos :). Acum stiu ca mi-am gasit ocupatie de cand cu blogul, ti-am citit cateva articole imi place mult.

    RăspundețiȘtergere