duminică, 12 august 2012



           Noapte tarzie... o lumanare aprinsa, mirosul ploiii si o muzica buna ma fac intotdeauna sa ma simt mult mai bine si mai vie.
          Dar am aceasta indoiala: vom reusi vreodata sa ne indeplinim visele? Stau si ma gandesc uneori, voi reusi oare sa fiu ceea ce vreau? conteaza oare numai sa ai vointa sau sa crezi cu adevarat sau tine si de ceva supraomenesc? ceva ce nu putem percepe fizic dar care poate exista sau poate nu.
          Mi-e frica sa ma gandesc la o forta de acest gen, ma ingrozeste acest gand, nu ma pot obisnui, nu vreau sa cred, mi-e frica ca daca am crede in ceva ce nu exista, doar  ne amagim, iar daca nu credem si exista cu adevarat vom pierde sansa de a fi cu adevarat multumit, de a fi impliniti.

Sa traiesti e asa de complicat!





marți, 24 iulie 2012

Resemnare?

<<It`s a new day,
 It`s a new life.. for mee,
 And I`m feeling good >>. Iubesc aceasta melodie

           Trebuie sa scriu ceea ce ma framanta.. stiu ca prin aceste cuvinte par o obsedata, poate ca sunt poate ca nu sunt voi vedea.
           M-am certat cu prietenul meu acum vreo 2 saptamani de la o banalitate,eu nu i-am mai raspuns vreo 4 zile, dupa nici el nu m-a mai sunat, i-am trimis mesaj, l-am sunat dar nimic nu raspunde.
          Stau seara, vai urasc noptile de genul asta, si ma gandesc la el, ce frumos ne simteam impreuna, si nu pot accepta un sfarsit de asta, fara sa discutam problema, fara sa aflu ce l-a suparat asa de tare incat sa nu imi raspunda, sa nu vrea sa auda de mine...Pentru mine a fost doar o simpla cearta, dar pentru el vad ca a fost mai mult.
          Stau si ma gandesc oare sa il sun sau sa  nu il sun ? Voi parea o obsedata dupa el daca insist cu telefonul.. Mi-ar fi placut sa raspunda, sa imi spuna" - Ba m-am saturat de tine, nu mai vreau sa fim impreuna si punct! "- sau-" Mi-am gasit pe altcineva te rog sa ma lasi in pace". M-as impaca cu aceasta idee, dar asa stau si ma gandesc ce se intampla. Nu sunt genul care sa isi arate sentimentele, am fost impreuna mai mult de 3 ani si am avut certuri, impacari, urcusuri si coborasuri. Nu am crezut inainte ca il plac atat de mult pana cand am vazut cum e fara el, cand i-am simtit lipsa.

         Nu cred ca voi putea sa fac ceva, atata timp cat acea persoana nu vrea sa auda de mine nu pot face altceva decat sa ma resemnez. Sa imi continui viata in speranta ca voi gasi persoana potrivita odata si odata, toate la timpul lor .








luni, 23 iulie 2012

Introducere

De multe ori am incercat sa imi fac un jurnal dar pur si simplu nu am reusit sa ma tin de el, sa scriu in fiecare zi ce mi se intampla, e prea dureros.
Acest blog pentru mine ar trebui sa insemne un nou inceput. Dar oare chiar va fi un nou inceput, sau pur si simplu imi voi continua viata mea plictisitoare?
In fiecare noapte adorm cu gandul ca viata mea e de rahat,  iar alteori radiez de fericire si ma gandesc ca viata e chiar frumoasa si ma bucur ca traiesc. Mi-ar placea foarte mult sa am un prieten adevarat cu care sa ies la o bere, un suc, la o plimbare, sa ii spun tot ce ma apasa fara sa imi fie frica ca ceea ce spun va ajunge sa cunoasca si alta lume.Un prieten care sa imi spuna atunci cand gresesc, sa ma sfatuiasca, sa imi povesteasca si el la randul lui ce il apasa, sa ii fiu si eu un prieten bun lui. Dar ca sa gasesti o asemenea persoana cred ca trebuie sa cauti mai mult.
Astazi mi-am sters facebook-ul, nu mai suportam sa il caut pe ex si sa ma uit la postarile lui, daca spune ceva nou, daca adauga prieteni, daca imi depaseste recordul la vreun joc.
Viata e atat de complicata uneori. As vrea sa fiu un fluture, o libelula, o insecta care isi pretuieste acele cateva ore de viata fara nici o grija dar stiu ca viata unui om nu se poate asemana cu a unei insecte. Oamenii pot simti, pot iubi, pot simti durerea unei despartiri, pot sa gandeasca rational, unii cel putin.
Jazz...ce frumos! Mai ales sa il asculti intr-o dupa amiaza pe terasa, cu vantul ce adie usor si cu o ceasca de cafea in mana . Parca te inspira , o sa ma duc sa imi iau o ceasca de cafea,  3 in 1 defapt nu imi place gustul ala amar de cafea. Imi aduc amine de cand eram mica si bunica ne facea cafea cu apa si cu zahar, ce vremuri...

As vrea sa fac o multime de lucruri, sa invat pentru admitere, pentru bac, pentru carnet sa iau sala a doua oara, sa invat sa cant la chitara, sa desenez , sa ma uit la un film bun, sa ascult muzica, sa fac exercitii fizice, iar intr-un final nu reusesc sa fac decat foarte putine din cate mi-am promis.. tot timpul gasesc scuze sa nu ma apuc de invatat. Nu e vorba ca nu as putea, nu e vorba ca nu as vrea ci pur si simplu nu am chef sa ma apuc.